Cu multă tristeţe ne luăm astăzi rămas bun de la dl. dr. Aurel Vainer, de care mă leagă o colaborare îndelungată, de peste trei decenii, dintre care ultimii aproape 10 ani ca secretar de stat pentru Culte.

Înscriindu-se în linia urmată de iluştrii săi înaintaşi, în calitate de preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România – Cultul Mozaic dar şi ca deputat din partea acesteia în Parlamentul României, Dr. Aurel Vainer a fost principalul purtător de cuvânt al Comunităţii evreilor din ţara noastră, străduindu-se, cu remarcabile rezultate, să pună în evidenţă contribuţia trecută şi actuală a comunităţii evreieşti la istoria şi cultura română care, în mod sigur, ar fi fost mai sărace fără prezenţa vie şi contribuţia de substanţă a comunităţii evreieşti.

Dr. Aurel Vainer a întrunit toate virtuțile omului pe deplin implicat în viața comunității: păstrarea și celebrarea memoriei trecutului; lucrarea activă pentru recunoașterea și promovarea valorilor și provocărilor prezentului; căutarea și identificarea de soluții pentru construirea unui viitor mai bun.

Pentru orice cetățean, dar mai ales pentru un reprezentant al unei comunități marcate de memoria de neșters a suferinței, păstrarea și actualizarea memoriei trecutului reprezintă o datorie sacră. Domnul Aurel Vainer și-a asumat și a îndeplinit cu prisosință această datorie a memoriei, în toate dimensiunile ei. Domnia sa a știut să cultive în societatea românească memoria Holocaustului prin organizarea și participarea la numeroase evenimente, întâlniri, comemorări, evocări ale experienţelor cumplite ale evreilor din perioada interbelică şi a celui de-al doilea Război Mondial, prin edificarea de monumente – “locuri ale memoriei” – și prin promovarea a numeroase proiecte educaționale menite să înscrie în conștiința fiecăruia dintre noi această datorie a neuitării, a amintirii.

Aşadar, anamneza Holocaustului este o datorie de la care nimeni nu are voie să abdice. Şi pentru ca întreaga societate europeană să fie permanent conştientă pentru a nu permite uitarea acestei tragedii, este nevoie de lideri comunitari dăruiţi asemenea domnului Aurel Vainer, luptător neobosit pentru păstrarea vie a memoriei Holocaustului.

Domnul Aurel Vainer și-a făcut totodată un adevărat program din restaurarea și promovarea patrimoniului arhitectural, cultural și uman, trecut și prezent, al comunității evreiești din România: s-a dedicat, cu succes, restaurării sinagogilor, multe dintre ele monumente istorice; a promovat și pus cu orice prilej în valoare contribuția comunității evreiești prin cărturarii și savanții ei, dar și prin angajamentul personal al membrilor ei anonimi, la edificarea culturii române și a identității noastre ca popor european.
Domnia sa și-a făcut pe deplin datoria față de prezent. Ca reprezentant politic al comunității evreiești în Parlamentul României, a știut să lucreze, cu o tenacitate și cu o energie uimitoare, nu numai pentru susținerea intereselor punctuale ale comunității evreiești, ci și pentru promovarea intereselor comune ale tuturor comunităților religioase din România. Bazându-se pe colaborarea foarte strânsă cu liderii celorlalte comunități religioase și etnice și având conștiința că acționează pentru binele tuturor, domnia sa a știut să fie, când a fost nevoie, vocea în Parlament a tuturor acestor comunități.

Ca lider al comunității evreilor români, a acționat în forurile naționale și internaționale la care a participat, pentru promovarea intereselor, a drepturilor și nu în ultimul rând, a imaginii României. Din calitatea sa de lider al comunității mozaice din România, domnia sa a lucrat pentru dezvoltarea și aprofundarea dialogului interreligios, atât de important într-o lume din ce în ce mai marcată de ascensiunea antisemitismului, a xenofobiei, a extremismelor de tot felul. În colaborare cu liderii celorlalte culte religioase din România, îndeosebi cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a făcut din comunitatea evreiască din România, deși redusă ca număr, unul dintre pivoții dialogului și ai colaborării interreligioase și interculturale din țara noastră.

Dacă România este astăzi recunoscută ca un adevărat model de pace confesională, de cooperare interreligioasă și de bune relații între stat și culte, acest lucru se datorează în mare măsură acestei disponibilități extraordinare a liderilor cultelor religioase pentru dialog și pentru participarea – împreună – la edificarea binelui comun.

Aş vrea să mai spun câteva cuvinte despre cel care a fost timp de 15 ani conducătorul Comunităţii Evreieşti din țara noastră.
Una dintre abilităţile unui lider care doreşte să promoveze cu maximum de eficienţă interesele Comunităţii care l-a investit, este aceea de a construi şi cultiva relaţii de încredere cu personalităţile publice capabile să îl sprijine în atingerea acestui obiectiv. Domnul Aurel Vainer, la fel ca și ilustrul său predecesor academicianul Nicolae Cajal, a avut această remarcabilă calitate. Datorită contribuţiei domniei sale, relaţiile Federaţiei Comunităţii Evreieşti – Cultul Mozaic cu instituţiile publice (printre care şi Secretariatul de Stat pentru Culte) sunt foarte bune, bazate pe o încredere construită în timp şi mereu reconfirmată.

Ne despărțim, astăzi, de domnul Aurel Vainer care pentru Secretariatul de Stat pentru Culte a fost un partener admirabil, sincer, atent, elegant, deschis dialogului, implicat total în găsirea de soluţii la complicatele probleme ale complexului şi sensibilului domeniu care este relaţia dintre Stat şi Culte.
Având conştiinţa împăcată că ştia cât de mult l-am stimat şi iubit, cât de mult l-am respectat pentru felul în care a slujit interesele obştii evreieşti şi ale societăţii româneşti, transmit cele mai sincere condoleanțe familiei și comunității evreiești din țara noastră.

Binecuvântată să îi fie memoria!