Preasfinția Voastră Părinte Episcop Luchijan,
Domnule Ministru al Cultelor din Republica Serbia,
Doamnelor și domnilor,

Îmi face o deosebită plăcere să fiu prezent aici la un moment de mare bucurie pentru sârbii din România prilejuit deopotrivă de „Zilele spiritualității sârbilor din România”, precum şi de praznicul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou.

Astfel de evenimente care exprimă rolul cultural și spiritual al comunității sârbe sublimează încă o dată că diversitatea etnică și religioasă este o resursă pe care România o prețuiește și o valorifică, fiind un semn de dinamism și vitalitate culturală, dar în același timp și socială.

Libertatea religioasă, pluralismul, toleranța, înțelegerea și respectul față de Celălalt sunt chintesența definirii unui spațiu de conviețuire pașnică și armonioasă, prin participarea tuturor comunităților etnice și religioase la edificarea unui destin comun. Într-o Europă din ce în ce mai agresată de fundamentalisme şi extremisme religioase, trebuie să avem înţelepciunea să recunoaștem că spiritualitatea este limbajul prim al unei culturi şi un liant stabil și puternic în consolidarea oricărei naţiuni cu vocaţie europeană.

De mai bine de un mileniu, etnicii sârbi trăiesc pe teritoriul României fiind una dintre cele mai vechi diaspore sârbești din lume. Meleagurile pe care locuiesc încă din Evul Mediu poartă amprenta numeroaselor și valoroaselor monumente cum ar fi mănăstirile, bisericile, școlile, bibliotecile și alte instituții culturale. De-a lungul unei fericite convieţuiri, cultura română și cea sârbească din Banat nu s-au resorbit una în cealaltă, nici nu au intrat în concurență, ci s-au îmbogățit reciproc în jurul credinţei ortodoxe.

Vocația Banatului și îndeosebi cea a Timișoarei este aceea a unui spațiu european a cărui atracție depășește granițele naționale, loc al întâlnirii dintre culturi, etnii și religii. Însăşi viaţa Sfântului Ierarh Iosif este o mărturie a sincretismului cultural şi spiritual care caracterizează Banatul. Născut în Dalmația, crescut și educat la Orhia, Sfântul Iosif cel Nou a devenit egumen la larva românească de la Muntele Athos, iar apoi mitropolit al Timișoarei și a toată țara Banatului. Încă din secolul al XVIII-lea, popularitatea sa depășea granițele Banatului. Mormântul său devenise unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din sud-estul Europei, atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani, un loc de veneraţie care nu aducea împreună doar etnii diferite, ci, iată şi religii diferite. Sub protecția şi patronajul spiritual al sfântului Iosif cel Nou, ocrotitorul Banatului, o comunitate cu adevărat interculturală s-a clădit aici, iar sârbii şi românii au crescut împreună, ca popoare ortodoxe.

De altfel, o lungă perioadă, scaunul episcopiei din Banat a reunit români și sârbi ortodocși, fiind sub ascultarea canonică a Mitropoliei de la Karlovitz şi contribuind astfel la o intensă conlucrare bisericească româno-sârbească. O personalitate foarte importantă pentru poporul român care ne aminteşte de această conlucrare este Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna, format la celebra școală sârbească de la Vârșeț din Serbia. În acest an Centenar, ne aducem aminte de importanţa activităţii mitropolitului Andrei Şaguna în consolidarea conştiinţei naţionale a românilor şi în pregătirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 pentru că acesta s-a luptat nu doar pentru ca ortodoxia să aibă o organizare instituţională care să corespundă nevoilor spirituale ale românilor ardeleni, ci şi pentru idealurile noastre naţionale.

În acest an Centenar, este important să onorăm contribuția tuturor celor care au participat la împlinirea idealului național, precum și la construirea statului și a societății românești moderne, indiferent de apartenența lor etnică sau religioasă. Este un prilej să celebrăm diversitatea, pluralismul intern al societății românești și contribuția tuturor – români, sârbi, evrei, armeni, romi sau de alte naționalități – la edificarea României moderne.

Instituția pe care o conduc, Secretariatul de Stat pentru Culte, are drept misiune tocmai punerea în valoare a acestui potențial extraordinar al țării noastre, prin dezvoltarea parteneriatului dintre stat și culte, sub diferitele sale forme. Sprijinind viața de zi cu zi a cultelor religioase, ca și proiectele acestora, precum organizarea unor evenimente cum este cel de astăzi, Secretariatul de Stat pentru Culte își face datoria de a investi în prezentul și în viitorul României, în dezvoltarea potențialului ei de solidaritate și de încredere socială. Susținerea unor evenimente precum cel de astăzi este o formă de recunoaștere a importanței pe care cultura ortodoxă sârbă o aduce la masa dialogului în Europa și țara noastră.

Tocmai de aceea, Secretariatul de Stat pentru Culte, principala instituţie a statului român care se ocupă de viaţa religioasă, are ca primă misiune sprijinirea exercitării libertăţii religioase. În mod concret, acest lucru se realizează prin acordarea unui sprijin financiar pentru marea majoritate a personalului clerical aparţinând cultelor religioase din România, precum şi sprijinirea de construcţii de reparaţii de lăcaşuri de cult. O activitate importantă a instituţiei noastre o reprezintă sprijinirea evenimentelor organizate de cultele religioase pentru punerea în valoare a propriilor tradiţii şi identiţăţi şi mai ales a aportului acestora în construirea binelui comun în spiritul libertăţii religioase.

De altfel, Secretariatul de Stat pentru Culte are ca prioritate în acest an sprijinirea a două apariţii editoriale dedicate cultelor religioase din România. Una dintre acestea o reprezintă publicarea de către Academia Română, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte, a unui volum dedicat istoriei tuturor celor 18 culte religioase din România, o apariţie editorială unicat în ţara noastră şi dedicată Centenarului Marii Uniri. Cea de-a doua o reprezintă publicarea unei serii de 18 volume individuale dedicate istoriei, spiritualităţii, tradiţiei şi organizării fiecăruia dintre cele 18 culte religioase din ţara noastră. In cadrul acestei serii au apărut deja volumele dedicate comunităţii musulmane şi celei evreieşti, iar în scurt timp, datorită sprijinului comunităţii dumneavoastră şi în special a domnului deputat Slavoliub Adnagi, va apărea volumul dedicat comunităţii sârbe ortodoxe din ţara noastră.

In acest fel, înţelegem să sprijinim efortul comunităţii sârbe din România de a prezenta publicului contribuţia sa spirituală, culturală, educaţională şi socială la construirea României moderne, o ţară cu profunde valenţe interculturale şi interreligioase.

În încheiere, aș dori să adresez Preasfinţitului Părinte Episcop Luchijan Pantelic, părintelui vicar Marinco Marcov şi întregii comunităţi sârbe din România, toate urările de bine cu ocazia Praznicului Sfântului Iosif cel Nou, hramul Catedralei Ortodoxe Sârbe din Timișoara. V-aş ruga să-mi permiteţi totodată să aduc un omagiu fostului vicar, trecut la Domnul, părintelui Vladimir Marcovici, o personalitate distinsă a Bisericii Ortodoxe Sârbe din România. Îi păstrez o deosebită amintire, dat fiind faptul că am avut onoarea de a colabora îndeaproape cu dumnealui, un om energic, echilibrat şi absolut dedicat Bisericii. Vă invit ca, prin acest efort comun de asumare a credinței, a memoriei, a istoriei noastre să continuăm împreună lucrarea și pe mai departe pentru construirea unei societăți democratice, solidare și încrezătoare în identitatea și în resursele sale spirituale.

Vă mulțumesc !