Excelența Voastră Nunți-u Apostolic
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,
Onorați reprezentanți ai autorităților publice,
Doamnelor și domnilor,

Sunt onorat să particip alături de dumneavoastră la această mare sărbătoare a Diecezei Romano-Catolice de Timișoara și a întregii Biserici Catolice din România. Sunt totodată impresionat văzând numărul mare al celor care iau parte la aceste celebrări, veniți din România ca și din țările învecinate. Prezența dumneavoastră aici – episcopi, preoți, credincioși romano- și greco-catolici români, maghiari, germani, croați, bulgari, reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxă, Evanghelică, Reformată și nu în ultimul rând distinși reprezentanți ai autorităților publice din România și Ungaria – demonstrează o dată în plus faptul că, în starea ei firească, credința, religia este prilej de întâlnire, de dialog și de bucurie împărtășită.

 

Într-o lume tot mai marcată de dezbinare, de ascensiunea extremismelor, fundamentalismelor, a xenofobiei, este mai important decât oricând să punem în valoare rolul religiei ca liant, ca punte de legătură și catalizator al încrederii și al solidarităților sociale. Și mă bucur să observ că, în România, cultele religioase continuă să joace acest rol important, reușind să pună în valoare mai mult decât oricare altă organizație a societății civile, potențialul fertil al pluralismului social, etnic și confesional al țării noastre.

 

Diversitatea etnică și religioasă a României este o resursă pe care România o prețuiește și o valorifică, fiind un semn de vitalitate spirituală, culturală, socială. Libertatea religioasă, pluralismul, toleranța, înțelegerea și respectul față de Celălalt sunt chintesența definirii unui spațiu de conviețuire pașnică și armonioasă, prin participarea tuturor comunităților etnice și religioase la edificarea unui destin comun.

 

În calitate de secretar de stat pentru Culte, este de datoria mea să reafirm cu orice prilej importanța pe care Statul român, pe care Guvernul României o acordă dezvoltării parteneriatului cu toate cultele religioase, ca factori ai păcii sociale și participanți la edificarea binelui comun. Căci, acționând în numele unor valori și pe baza unor identități puternice, cultele religioase reușesc să creeze solidarități și să promoveze dezvoltarea comunităților prin acțiunea lor nu doar în plan spiritual, ci pe toate planurile vieții sociale: prin numeroasele lor instituții de educație, prin programele caritative, prin proiectele lor culturale, prin punerea în valoare a patrimoniului lor istoric.

 

Istoria și memoria Bisericilor, a cultelor religioase din România sunt parte integrantă din istoria și memoria noastră, din experiența noastră cotidiană, din însăși fibra noastră identitară, atât ca indivizi, cât și ca popor. Și, după cum am afirmat-o în mai multe rânduri, experiența a pluralismului religios și etnic este parte integrantă – și o parte foarte importantă – din identitatea noastră ca români și ca europeni.

 

Nu cred că este nevoie să descriu eu aici, la Timișoara, importanța și fertilitatea culturală și socială a acestei experiențe a diversității etnice și culturale. Participarea dumneavoastră în număr atât de mare la evenimentul de astăzi confirmă vocația Banatului și îndeosebi pe cea a Timișoarei de oraș european prin excelență, de centru cultural și spiritual a cărui atracție depășește granițele naționale, loc al întâlnirii dintre culturi, etnii și religii.

 

Însăși istoria quasi-milenară a Diecezei Romano-Catolice de Timișoara demonstrează în mod exemplar vocația europeană și multiculturală acestui oraș și a acestei regiuni: creștinătorul Ungariei, Sfântul Ștefan îl chema pe Sfântul Gherardus – un italian – pentru a edifica pe aceste meleaguri o episcopie creștină înzestrată cu toate instituțiile sale misionare, dar și de cultură, de educație și caritabile. Primele astfel de instituții au fost edificate de benedictinii veniți cu Sfântul Gherardus, iar opera lor a fost reluată și continuată, veacuri la rând, de episcopi, clerici și credincioși provenind din medii sociale, culturale și din comunități etnice extrem de diverse.

 

Veacuri mai târziu, în secolul al XVIII-lea, când Banatul ieșea de sub stăpânirea otomană, Timișoara devenea centrul unei episcopii din ce în ce mai multiculturale, odată cu colonizarea șvabilor, dar și cu așezarea în zonă a unor grupuri de catolici bulgari, ai căror urmași trăiesc și astăzi, făcând astfel din dieceza romano-catolică de aici un exemplu al deschiderii universale, supranaționale a credinței și a valorilor creștine.

 

Dieceza de Timișoara a continuat să-și urmeze această vocație și după intrarea Banatului în cuprinsul României Mari, primindu-l ca episcop pe Monseniorul Augustin Pacha, același care mai târziu avea să devină o figură emblematică a Bisericii Catolice din România în perioada comunistă și care odihnește astăzi aici, în Dom.

 

Nu în ultimul rând, după căderea regimului comunist, renașterea episcopiei romano-catolice de Timișoara s-a realizat sub semnul aceleiași deschideri multiculturale și interconfesionale în timpul păstoririi Preasfințitului Sebastian Kräuter și a Preasfințitului Martin Roos, pe care am avut șansa să îi cunosc și am putut colabora mai îndeaproape, în calitate de consilier pentru Cultură și Culte al Președintelui Ion Iliescu și apoi, din 2013, ca secretar de stat pentru Culte în cadrul Guvernului României.

Onorată adunare,

 

Primiți astăzi drept arhipăstor un părinte pe care îl cunoașteți bine, un colaborator apropiat și de lungă durată al Preasfințitului Părinte Martin Roos, care a purtat această responsabilitate vreme de 19 ani, căruia Dieceza de Timișoara îi datorează starea de bună rânduială și înflorire la care a ajuns astăzi.

 

Am convingerea că Preasfințitul Pál József-Csaba, colaborator apropiat al Preasfințitului Martin Roos atâția ani de zile, cu o bogată experiență pastorală și ecumenică, va ști să păstreze și să ducă mai departe această venerabilă tradiție a Diecezei romano-catolice de Timișoara; și cred că și dumneavoastră, toți cei de față, împărtășiți aceeași speranță. Aș aprecia, așadar, evenimentul de astăzi ca fiind unul de înnoire, dar și de continuitate firească.

 

Aș dori să închei adresând felicitările mele sincere noului episcop, Diecezei Romano-Catolice din Timișoara și tuturor credincioșilor Bisericii Catolice din România. Țin totodată să îl asigur pe Preasfințitului Părinte Pál József-Csaba de întreaga disponibilitate a Secretariatului de Stat pentru Culte de a continua și dezvolta bunele relații cu Dieceza Romano-Catolică de Timișoara, cu convingerea că această lucrare comună va fi în beneficiul tuturor credincioșilor, ca și al întregii societăți românești.

Ad multos annos!