Aş dori mai întâi să vă mulţumesc pentru invitaţia de a lua parte la solemnitatea de binecuvântare a lucrărilor de renovare a bazilicii papale „Maica Harurilor”  şi a mânăstirii Sfânta Maria Radna, unul din cele mai importante centre ale devoţiunii mariane pentru credincioşii catolici din Banat, din întreaga ţară dar şi din afara graniţelor, care vin an de an să se închine la icoana miraculoasă a Maicii Domnului cu Pruncuţ, de mai bine de trei veacuri.

Deoarece nu este potrivit să evoc eu în detaliu istoricul acestui locaş, voi aminti doar câteva repere istorice, pentru a sublinia importanţa acestui moment.

Locul pe care se ridică astăzi bazilica este un loc al credinţei şi rugăciunii încă din veacul al XVI-lea, când s-a ridicat prima capelă închinată Fecioarei şi când lăcaşul a fost încredinţat călugărilor franciscani.

Icoana Maicii Domnului, adusă aici în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, avea să devină un simbol al spiritualităţii bănăţene catolice şi al unei spiritualităţi mereu  vii, mereu dătătoare de speranţă în vremuri de restrişte şi izvor de recunoştinţă în vremurile mai bune. Şi cred că tocmai acest rol al său ca loc al speranţei în puterea credinţei şi a rugăciunii, sunt cele care au făcut ca în anul 1992 Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea să acorde bisericii mânăstirii statutul de Bazilică pontificală, pusă sub ocrotirea Maicii Domnului – „Maica Harurilor”.

Biserica actuală a mânăstirii, sfinţită pentru prima dată cu aproape 250 de ani în urmă, avea să devină bijuteria barocă a cărei eleganţă şi monumentalitate o putem vedea astăzi pusă excepţional în valoare cu ajutorul lucrărilor de restaurare realizate de Episcopia Romano-Catolică de Timişoara din fonduri europene şi cu sprijinul Guvernului României. Aş vrea să vă spun că, încă de la începutul acestui proiect de restaurare, am fost impresionat nu doar de anvergura planurilor de restaurare, ci şi de calitatea restaurărilor şi de ritmul foarte rapid în care s-au desfăşurat,  pentru a oferi credincioşilor şi vizitatorilor şansa de a se bucura pe deplin de tot ceea ce are de oferit mânăstirea Sfânta Maria Radna, de la această splendidă biserică la biblioteca mânăstirii, muzeu, săli de conferinţe ş.a.m.d.

Resfințirea unei biserici este întotdeauna un moment emoționant și totodată un moment cu mare încărcătură simbolică. Dincolo de semnificația imediată, practică, a reconsacrării unui locaș de cult, ea reprezintă și o reînnoire a speranței, o formă de reafirmare  credinței, a identității comunitare, a valorilor proprii în cadrul unei comunități mai largi.

Modul în care s-a realizat restaurarea acestui complex ilustrează aşadar nu doar preocuparea, la nivel naţional şi european, pentru protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului, nu doar o formă de omagiere a trecutului, ci şi o formă de recunoaştere şi de reafirmare a importanţei credinţei vii şi a identităţii creştine într-un spaţiu european marcat de pluralismul religios şi cultural. Cultivarea credinţei, valorilor, identităţilor puternice şi a frumuseţii care izvorăsc din acestea, este aşadar o parte fundamentală a edificării unei identităţi şi a unei conştiinţe europene comune.

De aceea, sunt foarte bucuros să văd acum, la capătul a doi ani de muncă de restaurare intensivă, cum acest complex monumental este redat în toată splendoarea sa credincioşilor catolici, pelerinilor şi vizitatorilor de pretutindeni, prin grija părintelui Andreas Reinholz şi a Episcopiei Romano-Catolice de Timişoara.

În încheiere aş dori să exprim bucuria de a fi putut fi astăzi împreună cu Dumneavoastră la această solemnitate.

Vă mulţumesc pentru atenţie,

 Victor Opaschi

Secretar de Stat