Stimate Domnule Preşedinte,
Onorată Adunare,

Îmi face o deosebită plăcere să salut deschiderea Conferinţei Naţionale a Creştinilor după Evanghelie. Îmi exprim regretul că, din cauza unui program foarte încărcat, nu am putut da curs invitaţiei domnului preşedinte Virgil Achihai de care mă leagă nu doar o relaţie de colaborare instituţională foarte eficientă, ci aş putea adăuga, chiar o relaţie de prietenie.

Domnul preşedinte Virgil Achihai este o prezenţă foarte activă la marea majoritate a evenimentelor interreligioase şi interconfesionale, unul dintre cei mai implicaţi şefi de culte în cultivarea şi realizarea dialogului interreligios.

Doresc totodată să salut apariţia volumului care se lansează astăzi şi care este închinat amplului proces istoric numit generic Reforma protestantă. Volumul este o aparţie notabilă în peisajul publicistic din ţara noastră nu numai prin dimensiunile sale, ci mai ales prin calitatea textelor semnate de reputaţi profesori universitari şi oameni publici.

Apreciez faptul că astfel de apariţii editoriale sunt duse la bun sfârşit şi în România, o ţară care are deplina conştiinţă a faptului că Reforma ca eveniment istoric, dar şi consecinţele sale, a dus în cele din urmă la însăşi naşterea democraţiei moderne.

Naşterea modernităţii este legată de reforma protestantă care a jucat rolul de ferment spiritual pentru schimbări politice şi culturale. Unul dintre elementele fundamentale este creşterea gradului de alfabetizare religioasă şi biblică, prin traduceri, publicări, editări, exgeze, şi promovarea studiilor biblice. Încă de pe timpul lui Luther, prin seriile de traduceri ale Bibliei şi folosindu-se de invenţia tiparului, Reforma a dus o muncă de promovare a limbilor vernaculare şi prin ele a identităţilor locale, fiind un impuls pentru o mai mare atenţie dăruită cuvântului scris. Condiţia evanghelizării era alfabetizarea şi şcolarizarea, şi astfel Reforma a constituit un factor de umanism şi de educaţie.

Reforma protestantă este cea care a adus în dezbaterea publică europeană chestiunea libertăţii şi toleranţei religioase. În faţa pluralismului confesional, încă din secolul al XVI-lea, statele au trebuit să găsească cadre juridice şi politice care să facă posibilă convieţuirea în acelaşi spaţiu a ideilor religioase diferite. Dacă doar câţiva ani au fost suficienţi pentru apariţia unei noi confesiuni creştine, au fost necesare secole pentru ca cetăţenii europeni de diverse confesiuni să înveţe să trăiască împreună privind diferenţele teologice ca pe o resursă, mai degrabă decât ca pe o ameninţare, în promovarea păcii sociale şi a binelui comun.

Libertatea religioasă şi toleranţa sunt ca două feţe ale aceleaşi monede, libertatea religioasă este cadru teoretic, în timp ce toleranţa este aspectul practic al bunei convieţuiri între cei care nu au aceeaşi viziune religioasă. Astfel, statul român se angajează să le susţină pe ambele în egală măsură, alegând soluţia unui stat neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.

Având ca principală atribuţie sprijinirea exercitării libertății religioase de către cetăţeni, precum și sprijinirea cooperării între stat și culte, Secretariatul de Stat pentru Culte are o consistentă tradiție de colaborare cu toate cultele religioase din România. Suntem la aproape 30 de ani de la Revoluţie, când ne-am recâştigat împreună, libertatea de a ne bucura, libertatea de a ne înțelege unii pe alții, libertatea, în sfârșit, de a ne asuma diversitatea socială, etnică și religioasă, propria identitate în toată complexitatea și în toată bogăția ei nu doar în spațiul privat, ci și în spațiul public.

Guvernul României a înțeles aceste lucruri şi s-a străduit să dezvolte, prin toate mijloacele pe care le are la îndemână, parteneriatul între stat și culte. În calitate de secretar de stat pentru Culte, sunt bucuros să evoc aici și buna colaborare pe care am avut-o în acest sens cu reprezentanții Bisericii Creştine după Evanghelie, dar şi cu celelalte 17 culte recunoscute în ţara noastră. Secretariatul de Stat pentru Culte înţelege să îşi implinească misiunea de principală instituţie prin care statul român îşi defineşte, articulează şi pune în aplicare politicile publice legate de viaţa religioasă din România, susţinând exercitarea libertăţii religioase în contextul pluralismului.

Doresc să aduc mulţumirile mele domnului preşedinte Virgil Achihai, unul dintre cei mai energici şefi de culte din ţara noastră, o persoană cu care Secretariatul de Stat pentru Culte a dezvoltat de-a lungul timpului cele mai cordiale relaţii şi a susţinut importante proiecte pentru comunitatea dumneavoastră. Permiteţi-mi să amintesc doar în treacăt succesul conferinţei Naţionale de Tineret desfăşurate la Braşov anul trecut în luna august, eveniment sprijinit financiar şi de Secretariatul de Stat pentru Culte, precum şi implicarea extrem de consistentă a domnului preşedinte în dezbaterile din cadrul Consiliului Consultativ al Cultelor, o platformă de dialog interreligios şi interconfesional.

În încheiere, doresc să adresez salutul meu tuturor membrilor Bisericii Creştine după Evanghelie şi să vă doresc mult succes în toate proiectele pe care le desfăşuraţi.

Victor Opaschi, secretar de stat pentru culte