Excelența Voastră,
Stimați invitați,
Dragi tineri,

​Mă bucur să mă aflu alături de dumneavoastră aici, la Întâlnirea Națională a Tineretului Catolic, eveniment care, din trei în trei ani, adună laolaltă – la Oradea, la Șumuleu Ciuc, la Baia Mare, la Iași, la Cluj și acum la Satu Mare – tineri catolici de ambele rituri din întreaga țară.

 

​Aș dori să felicit Biserica Catolică din România, și îndeosebi pe organizatorii acestei ediții a întâlnirii, pe Preasfințitul Eugen Schönberger și întreaga Dieceză Romano-Catolică de Satu-Mare, ca și pe voluntarii care au făcut și fac posibilă desfășurarea unui eveniment de o asemenea amploare și de o asemenea importanță.

 

Aș dori să mulțumesc tuturor tinerilor participanți la această Întâlnire, care, cu energie, entuziasm și cu bucuria voastră de a fi împreună marchează astfel în mod deopotrivă simbolic și foarte practic, vocația comunitară, a solidarității și a deschiderii către Celălalt pe care credința le înrădăcinează în inima omului.

 

Tema întâlnirii de anul acesta, Tinerii, credința și discernământul vocațional ridică, în esența, problema drumului pe care fiecare este chemat să îl urmeze în viață. Este o temă eminamente spirituală, dar este, totodată, și un prilej de reflecție asupra dimensiunii comunitare, publice a opțiunilor și a acțiunilor fiecăruia dintre noi. Și dacă fiecare om este invitat să își exercite discernământul în viața personală, acest dar este cu atât mai prețios în viața socială, în spațiul public.

 

Într-o lume marcată de un tot mai mare pesimism cu privire la viitorul nostru comun ca societate, din pricina succesivelor crize economice, a creșterii disparităților dintre bogați și săraci, a creșterii intoleranței și a violențelor de sorginte fundamentalistă și nu în ultimul rând din cauza impactului dramatic pe care avansul tehnologic l-a avut și îl are asupra mediului înconjurător, implicarea Bisericilor în organizarea unor întâlniri cum este cea de astăzi este esențială pentru regăsirea firescului solidarității umane, al cunoașterii și recunoașterii Celuilalt, al întâlnirii în bucurie. Întâlnirea Națională a Tinerilor Catolici este, cred, un astfel de semn de normalitate și de speranță, un gest de încredere și asumare a credinței că și astăzi, ca de la începuturile istoriei, tinerii sunt însetați de întâlnirea cu Celălalt, pentru a merge împreună pe calea căutărilor spirituale, purității și speranței.

 

Am convingerea că, dincolo de școala în sens convențional, este deosebit de important ca tinerii să poată cunoaște astfel de experiențe ale solidarității, organizate pentru ei și împreună cu ei, locuri ale căutărilor, ale sincerității, ale bucuriei și idealurilor împărtășite. Experiențele tinerilor de astăzi sunt cele pe care se construiește societatea de mâine. Și dacă acum, aici, la Satu Mare, această Întâlnire își atinge obiectivele, încurajând dialogul, punând baza unor prietenii, poate a unor colaborări viitoare, aducând fiecăruia speranță și bucurie, am convingerea că pentru fiecare dintre cei de față aceasta va fi cu adevărat o experiență formatoare și că fiecare participant va purta cu sine, în viitor, câte ceva din bucuria acestei întâlniri.

 

Dragi tineri,

Revenind la tema întâlnirii care începe astăzi, aș vrea să subliniez unul dintre elementele sale centrale, anume discernământul. Acest dar, care, atunci când e bine folosit, devine o virtute presupune deopotrivă asumarea unor valori și a unor responsabilități. Discernământul este deopotrivă necesar în viața spirituală personală, în viața de familie, dar și în viața socială și chiar în viața publică, în modul în care pregătim astăzi România de mâine.

Exercitarea discernământului, descoperirea unei vocații, fie ea spirituală, intelectuală sau umană presupune în primul rând o cunoaștere aprofundată a identității, tradiției, culturii din care provenim. Mai ales în acest an al celebrării Centenarului Marii Uniri, este important ca la începutul oricărei reflecții comune să ne amintim, să ne recunoaștem propriile rădăcini, să omagiem pe cei care au știut să pregătească România de astăzi. Și nu pot să nu evoc aici figura marelui Iuliu Hossu, unul dintre artizanii Unirii, un model de discernământ deopotrivă spiritual și public, bisericesc și național. Atent la semnele vremurilor, capabil să citească în acțiunile umane lucrarea Providenței divine, acesta a afirmat răspicat legătura fundamentală dintre identitatea creștină și cea românească, subliniind faptul că frăția, solidaritatea tuturor românilor și cooperarea interconfesională au fost ingredientele esențiale pentru atingerea marelui ideal al unității naționale.

 

Revenind la prezent, cred că putem identifica și astăzi modele demne de urmat în această cale a discernământului. Pentru că vă vorbesc aici din calitatea de secretar de stat pentru Culte, aș vrea să vă atrag atenția chiar asupra Bisericilor, a cultelor religioase și a acțiunii lor publice. Am avut prilejul să observ de multe ori îndeaproape cum Biserica Catolică, ca și celelalte culte religioase din România înțeleg să își asume și să își exercite responsabilitățile publice. Prin Întâlniri cum este cea care începe astăzi, prin multitudinea lor de proiecte pe care le desfășoară în spațiul public, Bisericile scot la iveală mai bine decât orice organizație laică resursele de încredere în viitor, de caritate, de solidaritate pe care fiecare dintre noi le poate pune în slujba societății.

 

De aceea, Statul român, prin Secretariatul de Stat pentru culte, înțelege să sprijine cultele religioase în proiectele lor în spațiul public, în ducerea la bun sfârșit a acestor responsabilități. Am avut personal ocazia de a constata de nenumărate ori cum Bisericile, cultele religioase au știut să acționeze ca niște adevărați catalizatori ai acțiunii publice comunitare în plan spiritual, cultural, social și educațional.

 

Dragi tineri,

România are, în Europa de astăzi, șansa de a-și fi păstrat deschiderea către credință, către spiritualitate, precum și o viață religioasă vibrantă. Peste 99% dintre români și-au asumat, la ultimul recensământ, o credință religioasă. An de an pelerinajele, întâlnirile de tineret, marile sărbători, evenimentele religioase de tot felul continuă să strângă mii și uneori zeci, ba chiar sute de mii de oameni. Este important pentru noi toți, ca societate, să valorificăm acest lucru.

 

Iar pentru că vorbesc aici ca reprezentant al Statului român, este de datoria mea să subliniez faptul țara noastră recunoaște importanța acestui rol al credinței religioase în viața românilor. Instituția pe care o conduc, Secretariatul de Stat pentru Culte, are drept misiune tocmai punerea în valoare a acestui potențial extraordinar al țării noastre, prin dezvoltarea parteneriatului dintre stat și culte, sub diferitele sale forme. Sprijinind viața de zi cu zi a cultelor religioase, ca și proiectele acestora – de la construcțiile și reparațiile de biserici, atât de necesare la edificarea de proiecte sociale și nu în ultimul rând la organizarea unor evenimente cum este cel de astăzi, Secretariatul de Stat pentru Culte își face doar datoria de a investi în prezentul și în viitorul României, în dezvoltarea potențialului ei de solidaritate și de încredere socială.

 

Căci, după cum am afirmat și cu alte prilejuri, într-o societate cum este cea de astăzi, în criză de repere și de identitate, este mai important decât oricând să recunoaștem rolul credințelor și mai ales al cultelor religioase în societate, ca actori esențiali ai societății civile, participanți la dezbaterea publică asupra valorilor pe care se întemeiază o societate și co-artizani ai unei culturi a solidarității, în numele acelorași valori.

 

Închei exprimându-mi încă o dată bucuria că, alături de organizatori, am putut oferi și de această dată sprijinul nostru pentru organizarea Întâlnirii Naționale a Tinerilor Catolici și îmi exprim speranța că această tradiție va continua la fel de frumos, cu aceeași energie și la fel de luminos ca și până acum.