Sunt bucuros să fiu împreună cu dumneavoastră la încheierea Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor. Această tradiție a întâlnirii între diferitele Biserici creștine este, cred, foarte importantă din mai multe perspective: este un moment al întâlnirii, al rugăciunii, al recunoașterii lucrurilor care îi unesc pe creștini, al speranțelor comune. Ca atare, este și un pas spre unitate. Săptămâna de rugăciune mai este și cea a cunoașterii Celuilalt – mai întâi de toate în rugăciune, apoi prin ascultarea reciprocă – a cuvintelor rugăciunii, a cuvintelor de învățătură. Este așadar o formă de dialog interconfesional. În fine, această întâlnire actualizează permanent istoria comună, tradiția comună, elementele fundamentale ale unei identități comune. Este, așadar, o formă de celebrare și păstrare a memoriei, pusă în slujba prezentului și a viitorului.

Într-o societate europeană marcată de ascensiunea analfabetismului religios, într-o lume tulburată de creșterea extremismelor, radicalismelor, a xenofobiei, a tot ceea ce înseamnă nepăsare față de Celălalt și refuzul de a-l cunoaște și recunoaște pe Celălalt, Bisericile creștine păstrează această candelă aprinsă a speranței, a deschiderii spre celălalt, a comuniunii.

În acest sens, ele fac nu doar un pas important și necesar pentru păstrarea și afirmarea solidarității creștine și civice, dincolo de granițele confesionale, ci contribuie și la promovarea unui climat de pace socială din ce în ce mai necesar pentru societatea europeană. Și cred că nu greşesc afirmând că România este un exemplu pozitiv de pace interconfesională şi interreligioasă, într-o Europă în care identitatea creştină a cetăţenilor este din ce în ce mai puţin asumată.

Tema biblică a Săptămânii de rugăciune de anul acesta este una de mare actualitate. „Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat tăria!”, exclama autorul Cărții Ieșirii, evocând rolul lui Dumnezeu de izbăvitor, de salvator al poporului său, o dimensiune asupra căreia este într-adevăr nevoie de profundă reflecție, acum, când în lume persecuțiile împotriva creștinilor au ajuns la un nivel fără precedent.

În același timp, tema acestei Săptămâni de rugăciune are pentru noi, românii, și o dimensiune și o importanță istorică. Acum o sută de ani, la Alba Iulia, episcopul Iuliu Hossu, citind proclamația Unirii Transilvaniei cu România, evoca aceeași dreptate a lui Dumnezeu care a făcut posibilă realizarea marelui ideal național al românilor: “Acesta-i ceasul dreptății lui Dumnezeu și al răsplătirii Lui, pentru suferințele veacurilor purtate de un neam, cu credința în Dumnezeu și cu nădejdea în dreptatea Lui.” Marea Unire a fost momentul fundamental al solidarității, al cooperării Bisericilor la realizarea marilor idealuri naționale ale poporului.

Atunci ca și acum, prin cooperare, prin dialog, prin implicarea activă în societate, Bisericile creștine și-au asumat un rol esențial în edificarea unei comunități solide, unite în jurul aceluiași ideal și capabile să lucreze împreună pentru construirea binelui comun al societății românești.

În România, avem șansa de a avea o viață religioasă dinamică, activă, marcată de un benefic pluralism religios, precum și de prezența unor culte religioase implicate foarte activ în societate prin numeroase proiecte sociale, educaționale, culturale și de spiritualitate. Prin aceste proiecte, ca parte esențială a societății civile, cultele religioase participă la edificarea binelui comun. Această deschidere către nevoile societății și ale fiecărei persoane umane, această disponibilitate de a ajuta, susține, de a educa și de a crea solidarități sunt trăsături comune tuturor Bisericilor creștine din România. Acestea sunt totodată un important teren pentru acțiunea comună a creștinilor, în și din societatea civilă, pentru binele persoanei umane libere și al societății în ansamblul ei, inclusiv prin promovarea păcii interconfesionale și a libertății religioase.

De aceea, am convingerea că tradiția celebrării Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor este una necesară și profund benefică, transmițând un semnal pozitiv și funcționând totodată ca o benefică invitație la dialog, la cooperare, la solidaritate pentru întreaga societate românească.