Preafericirea Voastră,
Stimate Domnule Președinte Aurel Vainer,
Onorat auditoriu,

Sunt onorat să particip la manifestările organizate la Palatul Patriarhiei, care aduc înaintea publicului românesc rolul şi locul templelor și sinagogilor din România în patrimoniul cultural și spiritual evreiesc, național și universal, atât prin impresionanta expoziție de fotografie, cât și prin simpozionul “Sinagoga – loc de rugăciune, învățătură și adunare”.

Aceste evenimente sunt rodul inițiativei și eforturilor comune ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și ale domnului Aurel Vainer, președintele FCER-CM de a duce mai departe, prin acțiuni concrete, tradiția cooperării ecumenice și a dialogului inter-religios pe care liderii celor două comunități au avut grijă să o cultive nu doar în ultimii ani, ci – deja – de multe decenii. Aș aminti aici colaborarea dintre doctorul Moses Rosen, şef-rabinul Cultului Mozaic din România în anii comunismului și patriarhii Bisericii Ortodoxe Române Justinian, Justin și Teoctist, în lupta lor comună pentru a asigura supraviețuirea comunităților religioase în fața persecuției regimului comunist. După Revoluţie am asistat la intensificarea dialogului iudeo-creștin prin organizarea a numeroase evenimente, simpozioane, întâlniri care au contribuit la rândul lor la mai buna cunoaștere și apropiere dintre cele două comunități.

Ca unul care am urmărit atent și am avut ocazia să și particip la mai multe astfel de manifestări, știu că Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a arătat mereu disponibil și deschis colaborării cu liderii Federației Comunităților Evreiești pentru construirea unor punți de cunoaștere și cooperare între cele două comunități. Aş evidenţia: organizarea de evenimente comune, participarea la momente importante din viața comunității evreiești, cum au fost Simpozionul internațional iudeo-creștin “Morala socială a profeților și spiritualitatea Psalmilor” organizat la Durău în anul 1998, Simpozionul internațional iudeo-creștin Viața – dar divin și responsabilitate umană în tradițiile iudaică și creștină organizat la Iași în anul 2005, participarea la reinaugurarea Templului Coral în anul 2014, organizarea Consiliului Consultativ al Cultelor începând cu anul 2011, ca platformă de cooperare între cultele din România.

Grija pentru patrimoniul cultural și spiritual al țării noastre, pentru restaurarea, consolidarea și punerea sa în valoare este, de altfel, comună Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și domnului Președinte Aurel Vainer și este unul dintre punctele în care cele două comunități împărtășesc aceeaşi viziune. Prin grija și cu sprijinul Părintelui Patriarh Daniel, încă din vremea când era mitropolit la Iași, din anii ’90, Biserica Ortodoxă Română a demarat un vast program de restaurare a patrimoniului său, ca parte a patrimoniului național și universal, ale cărui rezultate se văd astăzi pretutindeni. Domnul Președinte Vainer, la rândul său, a așezat restaurarea și punerea în valoare a patrimoniului evreiesc din România în centrul preocupărilor sale, ca prioritate a activităţii sale, cu rezultate, de asemenea, spectaculoase. Ca secretar de stat pentru Culte, sunt foarte bucuros că Guvernul României, prin instituția pe care o conduc, a putut sprijini aceste vaste programe de restaurare și consolidare a patrimoniului naţional.

Sunt, de asemenea, bucuros că am avut șansa de a oferi sprijinul Guvernului României și pentru organizarea evenimentelor care debutează astăzi și care vor continua în zilele și în lunile următoare, când expoziția de fotografie va călători prin alte centre eparhiale din ţară.
Gestul găzduirii la Palatul Patriarhiei a expoziției de fotografie despre “Templele și sinagogile din România”, precum și a simpozionului despre rolul spiritual al sinagogilor în comunitate, are o mare încărcătură simbolică. În primul rând, pune în valoare îndelungata conviețuire a celor două comunități pe teritoriul românesc, faptul că avem, așadar, o îndelungată istorie comună.

Mai mult decât atât, acest gest implică profunda înțelegere a faptului că patrimoniul eclezial aparține nu doar unei singure comunități religioase, ci întregii societăți. Or, după cum spuneam și cu alte ocazii, identitățile noastre comunitare, ca și identitatea noastră comună națională, dar și europeană s-au construit pe această conviețuire, pe participarea membrilor diferitor comunități la edificarea unei societăți comune. În orizontul Centenarului Marii Uniri, aceste evenimente vin să evoce – necesar și oportun – și participarea și împreună-lucrarea celor două culte, a membrilor celor două comunități pentru edificarea statului român modern, a limbii și culturii noastre naționale, a unui patrimoniu spiritual și cultural comun.

Apoi, punerea în valoare reciprocă a patrimoniului cultural și spiritual al comunităților religioase reprezintă un gest direct, eficient de promovare a alfabetizării religioase.
Am spus-o de mai multe ori, și constatarea nu îmi aparține numai mie: unul dintre lucrurile de care Europa de astăzi duce mare lipsă este tocmai alfabetizarea religioasă: în lipsa unei educații generalizate, orientate spre cunoașterea și înțelegerea convingerilor religioase, a principiilor și valorilor private și publice ancorate în marile tradiții religioase ale Europei, nu vom putea niciodată să ne înțelegem nici semenii, nici demnitatea și identitatea fiecăruia.

După cum observa şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în urmă cu câţiva ani în faţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, fără să înțelegem și să recunoaștem rolul pe care organizațiile religioase, pe care cultele religioase l-au avut și îl au în edificarea binelui comun, în crearea de solidarități și de coeziune socială, afirmarea toleranței și a respectului față de Celălalt nu sunt posibile.

Necunoașterea duce la stereotiouri de gândire, la ratarea, în fond, a întâlnirii cu Celălalt, ceea ce în plan social se traduce prin atomizare și fragmentare, prin pierderea încrederii și ruperea legăturilor sociale. Încercările de excludere a referințelor religioase din spațiul public duc și ele la aceleași rezultate. Suspiciunea și izolarea generate de analfabetismul religios sunt, de altfel, una dintre sursele principale ale comportamentelor de tip fundamentalist extremist, pe de o parte, a celor de tip xenofob-exclusivist, pe de altă parte. Aceste comportamente extreme sunt forme de deformare a unor identități, ancorate pe necunoașterea propriei tradiții, ca și pe necunoașterea Celuilalt.
Iată de ce consider că este necesar să recunoaștem rolul important al comunităților religioase în dezvoltarea coeziunii sociale, atât în plan local și regional cât și la nivel internațional, prin dezvoltarea dialogului interconfesional, interreligios și intercultural. Construirea de identități puternice, combinată cu dialogul, cu educația deschisă spre diversitatea religioasă și culturală sunt absolut necesare pentru a depăși tentațiile izolaționismului, exclusivismului și a extremismului. Comunitățile religioase pot și trebuie să fie parte a acestui proces de dialog, de educație și de construcție identitară bazată pe cunoaștere, pe respectul reciproc și deschiderea față de Celălalt.
Aș dori să exprim mulțumirile și admirația mea în primul rând inițiatorilor și organizatorilor expoziției și simpozionului care încep astăzi, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și Domnului Președinte Aurel Vainer pentru acest gest de normalitate, de cooperare firească, pentru faptul că ne oferă posibilitatea de a reflecta cu toții asupra memoriei noastre comune, a patrimoniului nostru comun și asupra potențialului atât de fertil al întâlnirilor și manifestărilor interreligioase.

Într-o Europă marcată de ascensiunea fundamentalismelor şi extremismelor de sorginte religioasă, guvernele europene caută să impulsioneze dialogul interreligios ca antidot la diferitele forme de radicalism. În România însă, dialogul dintre cultele religioase se desfăşoară într-un mod natural, fără să fie nevoie de impulsul guvernului. Consiliul Consultativ al Cultelor, organizaţie fără personalitate juridică, care reuneşte majoriatea cultelor religioase din România, poate fi la nivel european un model de bună practică în privinţa dialogului interreligios şi interconfesional. Acest lucru conferă ţării noastre o poziţie privilegiată la nivel european şi chiar ne ajută să ne constituim într-un model de libertate religioasă şi cooperare fructuoasă între cultele religioase.
Manifestări precum cele de astăzi reprezintă, astfel, încă un pas pe care Biserica Ortodoxă Română și Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic îl fac spre dezvoltarea unei culturi a conviețuirii, a dialogului și a toleranței de care Europa are acum atâta nevoie.
Vă mulțumesc.
Victor Opaschi